Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi
  moşneagul avea un cucoş; găina babei se oua de câte două ori
 pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de oua; iar
 moşneagului nu-i dădea nici unul. Moşneagul într-o zi îşi
  perdu răbdarea şi zise:
  - Mai babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi
 mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta macar.
 

 Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti. 

   A fost odată o fetiţă zglobie şi frumoasă, şi cine o vedea o iubea. Şi pentru că purta mereu pe cap o scufiţă de catifea roşie pe care i-o dăduse bunica, o numiră Scufiţa Roşie. Într-o zi mama ei îi pregătise un coş cu merinde şi o trimise la bunica ei, care era bolnavă şi slăbită.    

 - Du-te şi vezi ce mai face sărmana bunicuţă, am auzit că e tare bolnavă. Se va bucura cu siguranţă!    

- Aşa am să fac! îi făgădui Scufiţa Roşie, mamei.                                                                                                          

  Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau iară cel mic era harnic şi cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă toate unul cu altul".